Plec la Bucuresti. Poate un pic mai departe. Undeva prin Marea Britanie. Sigur o sa am succes. Sunt un om capabil. Masterul….. il rezolv eu cumva, e un mizilic. Nu ma incurc in detalii. Noroc am avut cu carul toata viata. De ce n-as avea si acum? Mi-am planuit urmatorul an din viata cu o precizie de ceasornicar. Stiu ca nu pot da gres si de aia debordez de incredere.
Repet….sunt un om capabil, dar si cu ceva relatii. Pile pe romaneste. Pile de pe partea mamei, pile de pe partea tatei, pile de peste tot. E ca o ploaie de pile si toate se strang in jurul meu. Al naibii de norocos ce sunt. Sunt si sarmant. Unde-s eu toata lumea roieste pe langa mine. Am multe calitati. Mi-am amintit inca una, din intamplare. Stiu intotdeauna de unde am plecat si de aia nu-mi intorc privirea. Ar mai fi bunul simt, dar nu intram in detalii.
Cu atatea calitati ma angajez cat ai pocni usor din degete unde vreau eu in lumea asta. Voi da impresia la inceput ca sunt muncitor si ca vreau sa invat, apoi voi trage de timp pana cand se va face ora de plecare acasa. Clasic romanesc. Ii voi ajuta si pe cei care mi-au fost aproape la inceput. Cu sfaturi. In “Provincie” nu ma intorc in veci si pururi. Nu vreau.
Am locul meu caldut, undeva intr-o cladire cu multe geamuri fumurii si cu un scris mare pe acoperis. Ala e My Romanian Dream.
